Romanul Femeia in rosu a fost predat Editurii
Militare in 1988. Manuscrisul, desi apro­bat initial, a fost retras din
tipografie, cu interdictia de a fi publicat. El a fost editat in 1990 de
Editura Cartea Romaneasca, primind Premiul Uniunii Scriitorilor pentru
proza (1991), si reeditat in 1997 si 1998 de Editura ALL. In 1996‑1997 a
fost ecranizat de regi­zorul Mircea Veroiu, iar in 1998 a fost
dramatizat de Catalina Buzoianu si jucat pe scena Teatrului National din
Timisoara. Din anul 2000, romanul Femeia in rosu a intrat ca obiect de studiu in manualul de Limba si literatura romana pentru clasa a X‑a al Editurii Humanitas.
 
„E o carte-puzzle, multietajata, minutios imbricata, in
care alterneaza registre si tonuri narative de o neobisnuita bogatie si
in care peticele intertextuale realizeaza un colaj in care nuantele
diverselor epoci colizioneaza intr-un haos ordonat. Nu forma cartii este
insa lucrul cel mai important in cazul Femeii in rosu, ci filosofia
ei. Trei teoreticieni literari pornesc in cautarea locus-ului estetic
ce a parut, vreme de o suta de ani, cel mai putin adecvat pentru
ancorarea unei opere serioase, cel mai demn de o evitare
dispretuitoare: senzationalul. Cu corolarul sau de kitsch, stridenta, romance,
aventura, miracol de doi bani, senzationalul se intrupeaza aici in
povestea romantata a Anei Cumpanas din Comlos, care, dupa o viata
picaresca, in care traverseaza doua continente, se intoarce ca sa moara
in Banatul natal. Miezul vietii sale este seara in care, imbracata in
rochie rosie, faciliteaza uciderea amantului ei, faimosul bandit
Dillinger, la Chicago. Cei trei autori vor scrie, prin urmare, nu, din
start, un roman senzational, ci, dedublare specifica postmodernului, un
roman despre (romanul) senzational, care sa fie, in acelasi
timp – uzind de toate procedeele parodiei, pastisei, restauratiei
butaforice –, un roman chiar senzational.” (Mircea Cartarescu)