Lucrarea trateaza unul dintre "misterele" filosofiei analitice si ale rationalitatii însasi, anume aplicabilitatea matematicii în stiinte si în investigarea matematica a realitatii înconjuratoare, a carei filosofie este dezvoltata în jurul sintagmei - de acum paradigmatice - 'eficacitatea irationala a matematicii', apartinând fizicianului Eugene Wigner, problema filosofica etichetata în literatura drept "puzzle-ul lui Wigner". Odata intrati în profunzimea acestei probleme, investigatia nu trebuie limitata la cautarea unor raspunsuri explicative la întrebari precum "Ce este de fapt aplicabilitatea matematicii?", "Cum explicam prezenta în natura a conceptelor matematice simple si complexe?" sau "Cum explicam rata de succes uriasa a aplicatiilor matematice, care presupun modele aproximativ false ale unei realitati idealizate?", ci extinsa în plan metateoretic catre cautarea unei justificari teoretice a utilizarii metodei matematice în practica stiintifica, independent de succesul acestei metode. Aceste întrebari si probleme sunt abordate în detaliu în lucrarea de fata. Lucrarea, care va continua cu un al doilea titlu, dedicat modelelor teoretice ale aplicabilitatii si alternativelor structurale ale acestora, se adreseaza în special - dar nu exclusiv - matematicienilor, fizicienilor, filosofilor stiintei, filosofilor limbajului si epistemologilor, dar si studentilor acestor discipline.