Problemele filosofie sensibile pe care le pune aplicabilitatea matematicii în stiinte si viata de zi cu zi au conturat, pe un fond interdisciplinar, o noua "ramura" a filosofiei stiintei, anume filosofia aplicabilitatii matematicii. Aplicarea cu succes a matematicii de-a lungul istoriei stiintei necesita reprezentare, încadrare, explicatie, dar si o justificare de ordin metateoretic a aplicabilitatii. Între rolurile matematicii în practica stiintifica, rolul constitutiv teoriilor stiintifice este cel a carui analiza poate contribui esential la aceasta justificare. În lucrarea de fata, autorul analizeaza acest rol constitutiv prin prisma relatiilor sale cu celelalte roluri importante ale matematicii (descriptiv-semantic-reprezentational, inferential-explicativ-predictiv), încercând sa surprinda motivatia primara a acestui rol relativ la ideea de structura matematica si epistemica, componente esentiale ale stiintei structurale matematizate.